Ce trebuie să știi despre chihlimbar?

http://amber-adore.com/

Chihlimbarul este o rășină amorfă fosilizată cu frecvente incluziuni de plante și insecte. Culoarea predominantă este galbenul și oranjul, dar pot apărea și culori roșiatice, maro, negru, bleu și verde, în funcție de pigmenții organici. Este transparent până la opac și are un luciu sticlos sau gras. Numele amber provine din arabă „al anbar” și înseamnă auriu. Numit și "Aurul Nordului" se formează din rășina pinilor "Pinus Succinifera". Se spune că pinii se protejează de infestația insectelor prin eliminarea acestei rășini. Datorită presiunii și temperaturii produse de sedimentele de deasupra, rășina se transformă întâi în copal, iar în cazul în care căldura și presiunea persistă timp mai îndelungat, în chihlimbar. Chihlimbarul face parte din categoria de pietre semiprețioase organice. Prezintă densitate şi duritate scazută, fiind foarte moale și solubil în alcool, benzen și eter. Arde în foc, degajând miros specific de rășină.

Unde se găsește? Cele mai mari depozite din lume se găsesc în zona Mării Baltice, în special pe coasta Poloniei și în vestul orașului Kaliningrad din Rusia.  Chihlimbarul se găsește și în Republica Dominicană, Mexic, Franța, Spania, Canada, Norvegia, Danemarca, Germania, Birmania, și Italia dar și în România. În România, cele mai cunoscute locuri în care apare chihlimbarul sunt la Olănești, Vâlcea și pe Valea Sibiciului, jud. Buzău. În com. Colți se găsește Muzeul Chihlimbarului, care găzduiește una dintre cele mai valoroase colecții din lume. Aici se găsește expusă o bucată brută cântărind 1,857 kg. Din păcate zona a fost exploatată industrial, iar o mare parte din chihlimbar a ieșit din țară. Chihlimbarul de Colți, numit Rumanit apare intercalat între straturi subțiri, azi fiind mai greu de găsit. Localnicii mai adună totuși după ploi torențiale astfel de bucăți. Prezintă o gamă largă de culori de la negru opac la negru-verde, negru-galben, maro, galben strălucitor, uneori cu fosile și având o vârstă estimată la 50-60 mil. de ani.

Metode de extragere. Pe coasta Mării Baltice, bucățile de chihlimbar sunt dislocate din roca gazdă de valurile mării și aruncate pe țărm sau prinse între alge, de unde sunt destul de ușor de recoltat. În alte părți ale lumii se extrage din cariere sau galerii miniere. O semnificativă cantitate de chihlimbar se găsește în America Centrală, mai exact în Republica Dominicană, acesta fiind ceva mai scump decât cel baltic.

Natural sau fals? În zilele noastre, numai 15% din chihlimbarul găsit se poate folosi în bijuterii. Restul, este amestecat cu stabilizatori din plastic rezultând ambroid-ul. Acest ambroid arată aproape la fel ca și chihlimbarul natural. Pentru a determina dacă chihlimbarul este veritabil sau nu, încălzește vârful unui ac de cusut până se înroșeşte, apoi introdu-l în partea mai puțin vizibilă a chihlimbarului și dacă emite miros de pin, este veritabil. Dacă emite miros de plastic ars, știi deja că este imitație sau este ambroid. Metoda poate strica bijuteria și nu este 100% sigură. Altă metodă este să-l introduceți în apă sărată. Chihlimbarul natural va pluti, în timp ce cel fals se va scufunda. Fiind atât de prețuit, bineînțeles că s-au găsit și metode de falsificare. Cel mai des se falsifică chihlimbarul ce conține incluziuni fosile (vegetale sau animale), acesta fiind și cel mai căutat și mai scump. Se folosesc rășini sintetice sau plastic. În general evitați chihlimbarul în care insecta sau orice altă incluziune este poziționată perfect din punct de vedere estetic. În natură, insectele prinse în rășină luptă pentru supraviețuire, de aceea apar în diferite poziții, sau doar resturi din ele.

Întreținere. Chihlimbarul este o piatră moale de aceea nu este indicat să purtați inele cu chihlimbar la curățenie, spălat etc. A se evita contactul cu detergenți, cosmetice. Este solubil în alcool, benzină și eter.  Piatra poate fi curățată utilizând apă caldă și o cârpă moale. Se poate folosi o pânză îmbibată în ulei de măsline pentru a reda strălucirea pietrei. Nu folosiți niciodată ultrasunete sau abur pentru a curăța chihlimbarul, întrucât acestea îl vor distruge. De asemenea, nu lăsați niciodată chihlimbarul în lumina directă și puternică a soarelui sau în orice loc în care ar putea fi expus la schimbările bruște de temperatură.